Patrimoniul imaterial al României este profund ancorat în geografie. Fiecare regiune are propriile obiceiuri, propria muzică, propriul port. Explorează pe regiuni.
România cuprinde regiuni cu tradiții distincte, rezultat al unor istorii diferite și al unor influențe culturale diverse. Documentarea noastră urmărește aceste granițe culturale, nu neapărat cele administrative.
Una din regiunile cu cel mai bine conservat patrimoniu imaterial viu din România. Porțile sculptate, colindele, dansul de nuntă și meșteșugul lemnului sunt practici care continuă organic în comunitate.
Dobrogea este cea mai diversă regiune etnică din România. Comunități românești, turcești, tătare, lipovene și grecești au creat un mozaic cultural unic. Documentăm toate expresiile acestei diversități.
Obiceiurile de iarnă din Bucovina — Malanca, Ursul, Capra — sunt printre cele mai spectaculoase din România. Ceramica neagră de Marginea și ouăle încondeiate de Vama sunt meșteșuguri cu tradiție documentată.
Moștenire multiculturală
Festivaluri săsești, dansuri secuiești, nedei românești. Transilvania este o regiune unde mai multe tradiții culturale coexistă și se influențează reciproc. Documentăm fiecare în contextul propriu.
Moldova aduce tradiții de colindăt și obiceiuri de primăvară cu distribuție geografică densă. Muntenia conservă forme distincte de dans popular și port tradițional, cu variații semnificative între Câmpia Dunării și zona subcarpatică.
Unele practici culturale depășesc granițele regionale. Le documentăm comparativ, urmărind variațiile locale și firul comun.
De la doina moldovenească la cântecul de leagăn bănățean, fiecare regiune are un vocabular muzical propriu. Documentăm instrumentele, interpreții și contextele în care muzica tradițională mai trăiește organic.
Portul tradițional românesc variază semnificativ de la o zonă la alta. Broderia, croiala și culorile poartă coduri culturale specifice. Meșterele care mai știu să coasă costumul autentic sunt din ce în ce mai rare.
Căluțul, Căluș-ul, Brâul, Sârba — forme de dans cu funcție rituală sau comunitară. Documentăm nu doar pașii, ci și contextul social în care dansul are sens.
Focurile de Sânziene, Paparuda, obiceiurile de Bobotează, sfinții patroni locali. Calendarul popular structurează viața comunitară într-un mod care nu se reduce la religie sau la folclor.
Patrimoniul imaterial al României include expresiile culturale ale comunităților care locuiesc pe teritoriul său. Nu le tratăm ca excepții sau ca anexe ale unui patrimoniu majoritar.
Meșteșuguri, arhitectură sătească și practici comunitare din satele medievale ale Transilvaniei.
Dansuri, muzică și obiceiuri de calendar cu rădăcini proprii, documentate în Harghita, Covasna și Mureș.
Tradiții muzicale, meșteșuguri și practici culturale ale comunităților rrome din diferite regiuni.
Cultura pescărească și obiceiurile religioase ale comunităților lipovene din Delta Dunării.